Yet another personal Blog

Citatul zilei

2009-11-26T19:14:00.002+02:00

A human being should be able to change a diaper, plan an invasion, butcher a hog, conn a ship, design a building, write a sonnet, balance accounts, build a wall, set a bone, comfort the dying, take orders, give orders, cooperate, act alone, solve equations, analyze a new problem, pitch manure, program a computer, cook a tasty meal, fight efficiently, die gallantly. Specialization is for insects.

-Robert A. Heinlein

Traducerea mea:

O ființă umană ar trebui să fie capabilă să schimbe un scutec, să plănuiască o invazie, să măcelărească un porc, să comande un vas, să proiecteze o clădire, să scrie un sonet, să țină evidențe contabile, să construiască un zid, să îndrepte un os, să consoleze muribunzi, să primească ordine, să dea ordine, să coopereze, să acționeze independent, să rezolve ecuații, să analizeze o problemă, să întoarcă bălegar, să programeze un computer, să gătească o masă gustoasă, să lupte eficient, să moară galant. Specializarea este pentru insecte.

Whishlist

2009-11-24T19:53:00.009+02:00

Scuze de romgleză, dar nu cred că există în română un termen la fel de potrivit...

~~Ordinea este (mai mult sau mai puțin) aleatoare și am să încerc să țin lista actualizată:~~ Lista este structurată pe importanță/prioritate și încerc să o folosesc pentru organizare, cel puțin până am altă soluție mai bună:

Urgente:

baterie nouă pentru laptop (ThinkPad R61i, 8918-CJG), preferabil cea de capacitate mare

stadiu: comandă fermă

ceasul ăsta

stadiu: comandă neconfirmată (momentan nu este disponibil în stoc)

telefon Nokia E72 (negru)

stadiu: achiziționat (ura!!!)

Importante:

un mini-computer similar cu cel din acest review, bazat pe platforma nVidia ION, de exemplu așa ceva + 4 GB RAM.

să meargă cu GNU/Linux (preferabil Debian)
suficient de performant să decodeze filme 1080p fără probleme (eventual în hardware, dacă are adaptor grafic nVidia)
conector HDMI și/sau DVI
ieșire audio digitală optică sau coaxială (ieșirea HDMI nu este suficientă pentru că atunci nu se poate conecta la receiverul meu de acum)
alte conexiuni: ethernet 1Gbit, USB2, firewire, eSATA
cât mai silențios și economic la consumul de curent

stadiu: se caută buget și/sau sponsori

hard disc extern (minim 250 GB), preferabil să știe și firewire și eventual chiar eSATA

stadiu: se caută buget și/sau sponsori

un switch Gigabit ethernet (necesar numai dacă obțin mini-computerul)

Alte mărunțișuri:

rucsac de laptop (negru sau/și gri închis), pentru laptop de 15", cât mai încăpător (cineva îmi tot promitea așa ceva...), preferabil acesta

stadiu: comandă fermă

mouse ThinkPadgt
- stadiu: comandă fermă
telecomandă universală care să suporte cel puțin următoarele dispozitive:

TV Samsung LE 40A 656A
Receiver Yamaha RX-V357
Receiver Satelit (cel folosit de Dolce)

stație meteo:

temperatura din cameră
temperatura externă (senzor fără fir)
presiunea atmosferică (preferabil cu tendință)
umiditatea
reglaj pentru fusul orar dacă are ceas cu sincronizare radio (preferabil)

ladă/dulap de scule (am văzut ceva ideal la un magazin de profil: din aluminiu, trei compartimente care se pot separa și se poate trage pe roți, dar din păcate cam scump...)

Software liber și sushi

2009-11-14T13:25:00.004+02:00

Poate veți zice că nu este nici o legătură între sushi și software liber, dar există cel puțin una: situl sushiya.ro este generat cu WordPress și folosește o temă liberă. E suficient?

Toubleshooting AnyDATA ADU-510L from Romtelecom (Romania)

2009-11-08T10:43:00.005+02:00

I'm writing this post to put all infos gathered so far about trying to switch the AnyDATA to work as a modem on Debian unstable. I'm using the following software:

kernel: 2.6.31 udev: 146-6 usb_modeswitch: 1.0.5-1

I disabled all udev magic which tries to switch the device, it didn't work. Here is what I get in the logs when plugging the device: Nov 8 10:52:05 think kernel: [ 7762.980127] usb 5-2: new full speed USB device using uhci_hcd and address 18 Nov 8 10:52:06 think kernel: [ 7763.140213] usb 5-2: New USB device found, idVendor=05c6, idProduct=1000 Nov 8 10:52:06 think kernel: [ 7763.140223] usb 5-2: New USB device strings: Mfr=1, Product=2, SerialNumber=3 Nov 8 10:52:06 think kernel: [ 7763.140230] usb 5-2: Product: USB MMC Storage Nov 8 10:52:06 think kernel: [ 7763.140235] usb 5-2: Manufacturer: AnyDATA Corporation Nov 8 10:52:06 think kernel: [ 7763.140241] usb 5-2: SerialNumber: 000000000002 Nov 8 10:52:06 think kernel: [ 7763.140478] usb 5-2: configuration #1 chosen from 1 choice Nov 8 10:52:06 think kernel: [ 7763.147283] scsi21 : SCSI emulation for USB Mass Storage devices Trying to switch the device: Reading config file: /etc/usb_modeswitch.conf * usb_modeswitch: handle USB devices with multiple modes * Version 1.0.5 (C) Josua Dietze 2009 * Based on libusb 0.1.12 DefaultVendor= 0x05c6 DefaultProduct= 0x1000 TargetVendor= 0x16d5 TargetProduct= 0x6502 TargetClass= not set DetachStorageOnly=0 HuaweiMode=0 SierraMode=0 SonyMode=0 MessageEndpoint= not set MessageContent="5553424312345678000000000000061b000000020000000000000000000000" NeedResponse=0 ResponseEndpoint= not set Interface=0x00 InquireDevice enabled (default) Success check disabled usb_set_debug: Setting debugging level to 15 (on) usb_os_find_busses: Found 003 usb_os_find_busses: Found 005 usb_os_find_busses: Found 002 usb_os_find_busses: Found 001 usb_os_find_busses: Found 004 usb_os_find_busses: Found 007 usb_os_find_busses: Found 006 usb_os_find_devices: Found 004 on 003 skipped 1 class/vendor specific interface descriptors usb_os_find_devices: Found 003 on 003 usb_os_find_devices: Found 001 on 003 error obtaining child information: Inappropriate ioctl for device error obtaining child information: Inappropriate ioctl for device usb_os_find_devices: Found 019 on 005 usb_os_find_devices: Found 001 on 005 error obtaining child information: Inappropriate ioctl for device usb_os_find_devices: Found 002 on 002 skipping descriptor 0xB skipped 1 class/vendor specific endpoint descriptors skipped 5 class/vendor specific interface descriptors skipping descriptor 0x25 skipped 1 class/vendor specific endpoint descriptors skipped 9 class/vendor specific interface descriptors usb_os_find_devices: Found 001 on 002 error obtaining child information: Inappropriate ioctl for device usb_os_find_devices: Found 001 on 001 usb_os_find_devices: Found 001 on 004 usb_os_find_devices: Found 001 on 007 usb_os_find_devices: Found 001 on 006 Looking for target devices ... No devices in target mode or class found Looking for default devices ... Found default devices (1) Accessing device 019 on bus 005 ... Using endpoints 0x08 (out) and 0x87 (in) Inquiring device details; driver will be detached ... Looking for active driver ... USB error: could not get bound driver: No data available No driver found. Either detached before or never attached Received inquiry data (detailed identification) ------------------------- Vendor String: Model String: @Ùkÿÿ Revision String: ------------------------- USB error: error sending control message: Connection timed out Error: could not get description string "manufacturer" USB error: error sending control message: Connection timed out Error: could not get description string "product" USB error: error sending control message: Connection timed out Error: could not get description string "serial number" Device description data (identification) ------------------------- Manufacturer: Product: Serial No.: ------------------------- Setting up communication with interface 0 ... USB error: could not clear/halt ep 8: Connection timed out Trying to send the message to endpoint 0x08 ... OK, message successfully sent USB error: could not clear/halt ep 8: Connection timed out Device is gone, skipping any further commands Run lsusb to note any changes. Bye. and in the logs I get: Nov 8 10:54:31 think usb_modeswitch: switching 05c6:1000 (: ) Nov 8 10:54:31 think kernel: [ 7908.385828] usb 5-2: usbfs: process 12614 (usb_modeswitch) did not claim interface 0 before use Any more infos needed?

SbLUG caută donații pentru proiectul Open High School

2009-09-19T18:43:00.001+03:00

SbLUG caută donații pentru proiectul Open High School. Vedeți articolul pentru mai multe detalii.

Neticheta în vremurile noastre - episodul 3

2009-09-05T17:34:00.003+03:00

Notă: datorită unor schimbări la blogspot s-a stricat formatarea și nu am nici timp nici chef să o repar, oricum mă mut.

Mesageria instant: Acest episod enumeră câteva reguli de netichetă în conversațiile prin mesageria instant. Chiar dacă folosesc termeni din Yahoo Messenger (pentru că asta cunosc și asta se folosește în România), majoritatea regulilor ar trebui să se aplice și la servicii similare (Google Talk, Skype, MSN...). 1. Nu folosi mesageria instant dacă este mai potrivit un e-mail Ține cont de faptul că mesageria instant cere atenția mea acum. Chiar dacă aparent sunt conectat și activ, asta nu înseamnă că nu fac altceva (lucrez pe calculator, e-mail, IRC...). Mesajul tău pretinde ca eu să întrerup ceea ce fac doar ca să-ți răspund. Dacă mesajul tău nu necesită un răspuns urgent, sau chiar de loc, mai bine trimite-l pe e-mail, chiar dacă sunt numai câteva cuvinte. Ok, ce am scris mai sus poate sună prea dur, dar sunt pățit. Deoarece cunoști persoana cu care vorbești (o cunoști, nu?) probabil vei știi cum să te porți. Dacă totuși te plictisești și toate contactele tale sunt ocupate poți să intri pe IRC, sunt canale unde este tot timpul activitate. 2. Niciodată nu începe conversația cu Buzz! Dacă tocmai am ascultat muzică și volumul la boxe este la maxim? Buzz! este o funcție extrem de enervantă și ar trebui folosită cu mare grijă. În nici un caz în mod repetat! 3. Ține cont de stare Dacă sunt „Ocupat” („Busy”) sau similar mai gândește-te odată dacă nu e mai potrivit un e-mail. Chiar dacă suspectezi că sunt invizibil, probabil am un motiv pentru asta. Nu uita că starea invizibil se poate configura pentru fiecare contact în parte, poate nici nu vreau să vorbesc cu tine... 4. Încearcă să scrii corect, dar nu corecta greșelile de ortografie sau gramatică La fel ca și pe IRC, prin natura rapidă a conversațiilor inevitabil se vor face greșeli de ortografie sau gramatică. Nu-ți corecta propriile greșeli decât dacă nu se înțelege ce ai spus sau se poate interpreta greșit. Desigur, asta presupune că ai încercat să scrii corect de la început... Niciodată nu corecta greșelile interlocutorului, nici chiar dacă nu se înțelege sau poate fi interpretat greșit. Întreabă în schimb ce a vrut să spună. 5. Nu abuza de efectele speciale Programul meu (da, există mai multe programe de mesagerie instantă) nici măcar nu recunoaște efectele speciale, cum ar fi environment, audibles sau alte asemenea și nici nu le simt lipsa. Evită și folosirea fonturilor de diverse mărimi, forme sau culori. Dacă sunt enervante (sau pur și simplu ilizibile) eu le pot dezactiva și nu voi observa atunci când chiar vei avea nevoie să scoți ceva în evidență. Poți folosi smileys, în special ca să scoți în evidență tonul vocii sau limbajul trupului, dar nu exagera. Desigur, necesitatea acestora scade dacă eu te văd pe webcam. 6. Anunță când vrei să închei o conversație și așteaptă confirmarea Dacă nu e grabă foarte mare (și atunci de ce stai pe mess?) anunță din timp că vrei/trebuie să închei conversația și așteaptă confirmarea. Dacă eu tocmai am trimis un mesaj și tu te-ai deconectat eu n-am de unde să știu dacă l-ai citit sau nu. 7. Mesageria instant este volatilă Nu trimite informații care nu vrei să se piardă. Deși programul meu știe să înregistreze toate convorbirile și poți cere să-ți confirm de primire, consider că ăsta este unul din cazurile în care ar trebui să scrii un e-mail. În afară de asta nu poți știi dacă eu sunt cu adevărat activ. Dacă eu am fost deconectat de la internet (din motive tehnice de exemplu) serverul nu va sesiza asta imediat și e posibil ca mesajul tău să se piardă de tot. 8. Atenție la diacritice Deși există soluții tehnice pentru a suporta caracterele speciale pentru limba română se pare că programul oficial de la Yahoo introduce probleme suplimentare. În general folosesc și recomand folosirea diacriticelor, dar în cazul acesta cred că e mai bine să întrebi dacă/cum se văd la interlocutor înainte să le folosești în conversație. Dacă le folosesc eu și la tine se văd prost sau apar chestii ciudate în loc spune-mi. În cel mai rău caz voi încerca să te conving să folosești alt program care nu are probleme, dar dacă nu reușesc voi renunța la ele (pe moment). Dacă ai citit până aici (inclusiv Episodul 1 și Episodul 2) probabil îți închipui că sunt un tip tare ursuz și te întrebi cine ar vrea să comunice cu mine :) Am să răspund cu un citat din RFC 1855:

A good rule of thumb: Be conservative in what you send and liberal in what you receive.

Tot ce am scris până aici sunt reguli de care în primul rând eu încerc să mă țin, și sper că și reușesc. Atunci când poate te-am atenționat în legătură cu una dintre ele am făcut-o pentru că vreau să comunic în continuare cu tine. Crede-mă, am metodele tehnice prin care aș putea să te ignor complet, pe e-mail, IRC sau messenger. Dacă crezi că respectarea lor împiedică comunicarea putem face un test: le încalc pe TOATE în TOATE conversațiile cu tine. Cât crezi că ai să reziști? :)

Neticheta în vremurile noastre - episodul 2

2009-09-05T11:37:00.009+03:00

Notă: datorită unor schimbări la blogspot s-a stricat formatarea și nu am nici timp nici chef să o repar, oricum mă mut.

Episodul 1 (despre e-mail) se află aici. IRC: 1. Se cheamă IRC nu mIRC mIRC este un program pentru Internet Relay Chat (IRC) care rulează numai pe Windows. Mai sunt zeci de alte programe pentru IRC, pentru orice platformă. Să spui că „stai pe mIRC” e ca și cum ai zice că „intri pe Internet Explorer” când de fapt intri pe web. 2. Nu este obligatoriu să fii anonim Multă lume nu folosește numele real pe IRC și unii chiar pretind că sunt altcineva. Asta nu trebuie să te împiedice pe tine să fii tu însăți. Dacă folosești un pseudonim („nick”) diferit de numele tău, programele de IRC au un loc unde poate fi trecut numele real (se vede la /whois). 3. Respectă sfera privată a celorlalți Chiar dacă tu știi numele real folosește întotdeauna pseudonimul, în special dacă numele real nu se vede în /whois. Nu divulga numele real decât cu aprobarea celui în cauză. 4. Nu intra cu mai multe pseudonime pe același canal Ceilalți participanți nu vor știi niciodată cui să se adreseze. Folosește un singur pseudonim și înregistrează-l pentru a nu fi folosit și de altcineva (cu sau fără intenție). Dacă vrei doar să înregistrezi convorbirile cu un program dedicat poți să folosești un pseudonim separat, dar adaptează numele real sau pseudonimul în consecință. 5. Ai grijă la limbaj Faptul că un canal nu este înregistrat public (multe sunt, în general este menționat în /topic) nu e o scuză să folosești limbaj neadecvat. Ce înseamnă neadecvat poate să difere foarte mult de la un canal la altul. Oricum e bine să urmărești puțin convorbirile înainte de a intra în discuție, ca să cunoști comunitatea. 6. Evită acțiuni repetitive care nu au sens pe canale cu mulți utilizatori Într-un canal unde sunt 2-5 participanți nu e mare problemă să saluți pe toți cei care intră (deși nu e nevoie), dar gândește-te ce s-ar întâmpla dacă toți s-ar saluta reciproc într-un canal cu 100 de participanți... La fel și cu mesaje gen „am plecat la baie”, „am venit de la baie”, cui crezi că-i pasă? Folosește în schimb funcția /away (se poate specifica și motivul). Cine vrea cu adevărat să știe dacă ești/nu ești prezent/atent va urmări schimbarea stării /away. Toate programele știu să facă asta. Se mai poartă și modificarea pseudonimul („nicu_plecat” în loc de „nicu”), dar metoda asta nu funcționează cu monitorizarea stării /away. Poți să saluți o dată, pe toată lumea, când intri pe canal, mai ales dacă cunoști mulți participanți. 7. Adresează-te persoanei corecte Dacă ceea ce spui este adresat unei persoane folosește adresarea directă:

[amp] nicu: ce mai faci?

Multe programe știu să completeze pseudonimul dacă scrii primele câteva litere și apeși TAB. Oricum, persoana cu care vrei să vorbești s-ar putea să nu urmărească discuțiile în acel moment. Toate programele știu să atragă atenția utilizatorului la menționarea pseudonimului, dar nu exagera. Nu poți știi ce sunet generează programul celuilalt și cât de tare e dat volumul. Câteodată se poate renunța la adresarea directă, mai ales dacă conversația s-a extins la tot canalul, dar să nu presupui că mesajul tău va apărea imediat sub următorul. Cineva poate oricând să trimită un mesaj înaintea ta, iar ceea ce a ai scris tu va părea a fi răspuns. 8. Încearcă să scrii corect, dar nu corecta ortografia sau gramatica Prin natura rapidă a conversațiilor pe IRC inevitabil se vor face greșeli de ortografie sau gramatică. Nu-ți corecta propriile greșeli decât dacă nu se înțelege ce ai spus sau se poate interpreta greșit. Niciodată nu corecta greșelile altora, nici chiar dacă nu se înțelege sau poate fi interpretat greșit. Întrebă în schimb ce a vrut să spună. În felul acesta nu-ți pui interlocutorul în situații penibile. Episodul despre IRC a devenit prea lung pentru a include și mesageria instant așa că voi scrie un episod dedicat.

Neticheta în vremurile noastre - episodul 1

2009-09-03T01:11:00.025+03:00

Regulile de netichetă (netiquette) au apărut pe vremea când conexiunile la internet erau mult mai slabe decât acum și aveau ca scop economisirea resurselor (conexiunile internet) și facilitarea comunicării în condițiile de atunci.

Acum avem conexiuni de zeci, sute și chiar mii de ori mai rapide decât atunci, dar rezultatul este că suntem invadați de cantități imense de informație. Acum resursa cea mai de preț a devenit atenția noastră și vechile reguli de netichetă revin în actualitate.

Cele ce urmează sunt scrise într-un stil mai dur dur și mai direct (doar e un blog nu?). În realitate sunt mult mai tolerant, dar dacă vrei (sau trebuie :-) să comunici cu mine probabil că vrei vrea să fiu în dispoziție bună ;-)

E-mail

Aceste reguli sunt foarte importante atunci când participi pe o listă de e-mail, dar sunt foarte utile și în conversațiile directe.

1. Ai grijă să te adresezi cui trebuie

Nu sunt secretara ta și nu-mi face plăcere să retrimit mesaje. Dacă ai nevoie de ajutorul meu să afli destinatarul corect atunci spune așa. Pune la „To:” persoanele cărora se adresează mesajul, la „Cc:” alte persoane care vrei să primească o copie și la „Bcc:” persoanele care vrei să primească o copie fără să știe „ceilalți”.

2. Scrie un subiect folositor

Subiecte gen „Hello” văd o mulțime, mai ales dacă mă uit la spamuri. Mesajul tău va fi „procesat” în funcție de subiect. Ideal ar fi să pot să-mi dau seama din subiect dacă mesajul tău necesită atenție imediată sau nu, dar nu abuza de „Important:...” sau „Urgent:...”. Dacă mi-ai tras țeapă de câteva ori data viitoare îl voi lăsa ultimul și atunci poate va fi ceva cu adevărat urgent.

Dacă mesajul e lung nu strică să menționezi asta și în subiect ca să-mi fac timp să-l citesc în liniște.

Nu folosi „Forward” pentru a răspunde la un mesaj. „FW:” în subiect înseamă că redirectezi mesajul de la cineva la altcineva (și oricum trebuie să muncești mai mult pentru că trebuie să-mi completezi si adresa). Dacă răspunzi la un e-mail folosește funcția „Reply” (care va pune și un „Re:” în subiect) și cu puțin noroc programul tău nici nu va strica informația necesară pentru a păstra firul discuției (threading). Exemple:

Subiect: Comentarii la blogul tău despre netichetă (lung) Subiect: Urgent: termen limită nou pentru lucrarea X

3. Scrie corect

Faptul că scrii un mesaj electronic nu e o scuză să faci greșeli de ortografie sau gramatică. Oricum, greșelile distrag atenția de la conținut și nu spun lucruri bune despre tine, mai ales în epoca corectoarelor ortografice. Ține cont totuși că un corector ortografic nu va detecta greșelile gramaticale.

Evită scrisul doar cu litere mici, pe mine mă cheamă Andrei, nu andrei. Dacă poți să scrii și cu diacritice (ăâîșț) e și mai bine. Problemele sunt pe cale de dispariție și se evită ambiguități de genul tată-țâță-țață. Dacă programul tău de e-mail afișează chestii ciudate în loc de ăâîșț problema e la tine. Eu nu folosesc caracterele cu diacritice decât dacă știu că programul meu nu le strică la trimitere.

4. Formatează textul corect

Ideal ar fi să trimiți mesajele în „text simplu” (plain text), cu rânduri mai scurte de 80 de caractere (72 e un număr bun) și caracterul de citat „>” (un program decent va avea setările astea implicite, sau în cel mai rău caz atunci când selectezi „text simplu”).

Mesajele electronice nu au nevoie de culori, poze de fundal, caractere de diverse forme și mărimi, animale țopăitoare sau cine știe ce altceva s-a mai inventat. Alea nu fac altceva decât să-mi distragă atenția de la ce ai de spus.

Lasă-mă să-mi citesc mesajele cu fontul meu preferat și la dimensiunea potrivită pentru vederea și oboseala mea. Dacă trebuie neaparat să-ți demonstrezi veleitățile artistice fă-ți un blog ;-)

Ca să scoți anumite lucruri în evidență există artificii foarte simple cum ar fi *îngroșat*, /înclinat/, _subliniat_, sau TOTUL CU LITERE MARI CA ȘI CUM AȘ ȚIPA.

Regula cu „mai puțin de 80 de caractere” se spune că vine de la faptul că primele monitoare puteau afișa doar 80 de caractere dintr-o linie, dar de fapt liniile foarte lungi sau foarte scurte sunt mai greu de citit. 72 de caractere într-o linie se citesc ușor și permit mai multe nivele de citate.

În ce privește caracterul pentru citate („>”), sunt multe programe de e-mail care știu să afișeze textul în culori diferite în funcție de „nivelul” de citat (câte „>” sunt în fața liniei). Dacă folosești alt caracter (ex. „|”) ai stricat această funcționalitate.

5. Separă ideile în paragrafe

Nu e așa important cum marchezi paragrafele (deși eu cred că dacă las un rând liber între ele e mai ușor de citit), dar separarea ideilor mă ajută și pe mine să citesc, să înțeleg și să inserez un răspuns.

6. Adaptează-ți semnătura în funcție de situație și adresant

Dacă ai o semnătură încearcă să o faci mai scurtă de 4 rânduri. Și nu, nu mă interesează numărul tău de telefon, de fax, adresa, adresa de e-mail, blogul, numărul de la pantofi, semnul zodiacal, ... în fiecare mesaj. Trimite semnătura o dată, la primul mesaj, sau dacă ai motive să crezi că nu mai știu cine ești.

Multe corporații mai atașează automat un text la sfârșitul fiecărui mesaj (cică să șterg mesajul dacă nu mi-e adresat, pfff). Textele alea au valoare 0 (zero), mai ales dacă mesajul tău este către o listă (care probabil mai e și arhivată public) și nu face altceva decât să încarce mesajul tău cu chestii inutile.

Dacă ai de ales, mai ales pe liste de e-mail, folosește un cont unde poți controla asemenea lucruri. De asemeni evită conturile (gratuite) care-ți bagă porcării prin semnătură. Sunt destule servicii gratuite care nu fac așa ceva.

7. Nu începe un subiect nou răspunzând la un mesaj vechi

Multe programe de e-mail știu să organizeze mesajele pe „fire de discuții” (thread). Unele fac asta numai după subiect, dar cele deștepte se folosesc și de informații conținute în structura mesajului. Dacă apeși butonul „Reply” și doar schimbi subiectul riști ca mesajul tău să ajungă „îngropat” în firul inițial.

8. Răspunde „în linie” și citează atât, și doar atât, cât este nevoie pentru ca mesajul să poată fi citit fără să caut mesajul precedent

Multă lume consideră subiectul acesta puțin mai „religios”. Celor „necredincioși” le spun: să arunce primul piatra cel care a citit o arhivă de liste de mail unde se practică „răspuns-sus” (top-posting) și una în care se citează corect (cum ar fi debian-devel).

Moda, mai ales în corporații, este să scrii răspunsul la începutul mesajului, cu tot restul mesajului „în citat”. Recunosc că sunt cazuri în care metoda aceasta poate fi utilă, dar în cele mai multe situații metoda „în linie” va fi mult mai eficientă, inclusiv pentru tine, cel care scrie: nu uita că „întrebarea conține jumătate din răspuns”. Dacă răspunsul tău este imediat sub partea de text la care te referi vei putea formula mult mai scurt și simplu.

Dacă lași și câte o linie goală înainte și după răspunsul tău va fi și mai evident ce ai scris tu și ce a scris cel dinainte. În plus, direcția obișnuită la citire este de sus în jos nu sus-jos-sus-jos cum trebuie să citesc în cazul în care trebuie să revăd mesajul original ca să înțeleg despre ce e vorba.

Să dau un exemplu:

> Ce zici, mergem mâine la filmul X?

Ăla cu actorul Gigi?

> Se termină la ora Y și avem timp să mergem și la barul Z să bem
> o bere.

Am auzit de un bar nou pe strada S, ce zici, să-l încercăm?

Dacă mesajul inițial a fost semnat electronic nu include semnătura în răspunsul tău. Semnătura nu are valoare decât împreună cu mesajul semnat.

9. Nu trimite atașamente inutile sau prea mari

Mesajele electronice sunt pentru comunicare, nu transfer de fișiere. Dacă este necesar să atașezi un document evită formatele .doc .xls sau .ppt.

Este ca și cum te-ai aștepta de la mine să piratez o licența MS Office (sau și mai rău, să o cumpăr!). Știu că există programe alternative care citesc aceste formate (de obicei eu sunt cel care încearcă să te convingă să le folosești), dar mai bine folosește formate deschise.

Dacă trebuie neapărat să-mi trimiți documente folosește .pdf, nu pentru că nu se poate modifica (de fapt se poate), ci pentru că a fost creat special pentru a păstra formatul paginii, spre diferență de .doc care probabil va arăta diferit la mine, chiar și atunci când folosesc MS Word (cu licență desigur și nu, nu eu am dat banii pe ea).

Dacă e necesar ca eu să pot modifica documentul, tabelul, ... atunci folosește formatele OpenDocument (ODF). Chiar și MS Office le poate citi cu puțină convingere.

Ok, cam asta ar fi pentru e-mail. Dacă-mi mai aduc aminte de ceva o să mai adaug. Acest text este inspirat din mai multe surse dar în principal:

„How to ask questions the smart way” de Eric S. Raymond
http://www.catb.org/~esr/faqs/smart-questions.html
Traducerea românească (incompletă):
http://wiki.lug.ro/mediawiki/index.php/Cum_se_pun_intrebari_inteligente

Wie zitiere ich im Usenet? de Dirk Nimmich
http://learn.to/quote/
Traducere în engleză la:
http://www.netmeister.org/news/learn2quote.html

RFC 1855 - Netiquette Guidelines
http://www.dtcc.edu/cs/rfc1855.html

Despre mesageria instant și IRC în alt episod.

Dragi dezvoltatori web

2009-08-24T11:33:00.006+03:00

În caz că nu ați observat, moda la ecranele LCD este să fie late (format 16/10). Dacă folosiți formatul coloană (câteodată mai mult de) jumătate din ecran este nefolosit. În afară de asta, de multe ori pe ecranele cu rezoluție mare (peste 120 dpi) scrisul vostru apare prea mic ca să poată fi citit și singura soluție este să folosesc zoom sau să forțez dimensiuni minime de font, că de dimensiunile mele implicite nu țineți cont. În consecință tot textul va fi restrâns la 2-3 cuvinte pe fiecare rând, făcând totul și mai dificil de citit. Sau poate nu vreți cititori... :-) Ca să înțelegeți despre ce vorbesc am pus și un screenshot de pe laptopul meu (ecran 15'', 1680x1050). Scrisul nu are nici măcar 2mm și trebuie să folosesc zoom 150% ca să ajungă la dimensiunea scrisului dintr-o carte.

Vreau, vreau!!!

2009-08-08T13:32:00.001+03:00

Cred că știu ce vreau de Crăciun. De fapt poate să fie și acum! http://www.pcper.com/article.php?aid=663&type=expert&pid=1 Oare unde se găsește așa ceva?

A screenshot with my desktop

2009-08-02T13:44:00.004+03:00

The panel from left to right: Xfce menu Show desktop Launchers: Default xterm Thunar Default browser Midori Mutt Irssi Ayttm Pidgin Kopete Akregator Desktop switcher applet Screenshooter plugin Action button (Exit, Shutdown, ...) Applications list System tray: Akregator KTorrent Pidgin Wicd Xfce 4 Power Manager Applets: Keyboard switcher System load monitor (CPU, memory, swap) HDD monitor Network trafic (wlan0 and eth0) Clock Weather

(Ne)siguranța emailurilor și GPG

2009-08-02T11:51:00.007+03:00

Multă lume probabil că știe, dar este un lucru care merită repetat:

Emailurile pot fi citite de oricine pe parcurs, la fel cum o carte poștală poate fi citită de orice lucrător poștal!

Bine, bine, să zicem că nu scriem nimic confidențial pe email, dar cum rămâne cu:

Emailurile pot fi contrafăcute/modificate de oricine pe traseu!

Nu mă credeți? E posibil ca din cauza filtrelor de spam să nu fi observat, dar eu am primit mai multe mesaje spam DE LA MINE! Adică am un cont de e-mail cu filtrare proastă (inexistentă?) și primesc din când în când mesaje care la expeditor (câmpul From:) au chiar adresa la care primesc mesajele. Da, știu că ISPul respectiv are putea (ar trebui?) să filtreze asemenea mesaje automat, dar e o dovadă clară că oricine poate trimite mesaje în numele meu. Oare câte au fost trimise deja? Deci ce se poate face? Tehnologii există și sunt folosite, ba chiar avem și de unde alege. Semnătura electronică, pe lângă faptul că este un indicator mult mai sigur referitor la cine a scris acel mesaj este folosită și pentru a verifica dacă mesajul a fost modificat pe parcurs. Criptarea se poate folosi în cazurile în care este necesară transmiterea de informații confidențiale: parole, numere de cont,... orice informație care nu ați dori să fie lipită pe avizierul de la bloc :) Există și două tehnologii similare pentru semnătură și/sau criptare: S/MIME și GPG. S/MIME din câte înțeleg se bazează pe certificate emise de o autoritate (modelul catedrală) pe când GPG (GnuPG, GNU Privacy Guard) se bazează pe o rețea-de-încredere (web of trust) în stilul bazar. Cred că e ușor de ghicit că GPG e mai răspândit în comunitățile FLOSS ;) Pentru a putea folosi GPG aveți nevoie de cel puțin:

o pereche de chei (publică/privată)
o metodă de a semna/cripta mesaje, texte, pachete, ...
apartenență la (o) rețea-de-încredere

Oricine poate să-și genereze o pereche de chei (GPG este inclus în orice distribuție GNU/Linux și se poate instala și pe Windows/Mac) și programele uzuale de e-mail (Thunderbird, Kmail, Evolution, Sylpheed/Claws-Mail, ...) au suport pentru GPG, eventual cu extensii. Dacă folosiți în principal webmail există o extensie pentru Firefox. Problema principală este ca cei care primesc mesajul semnat să poată să și verifice identitatea semnatarului. Aici intervine rețeaua-de-încredere. Iată cum funcționează: Mă întâlnesc cu persoana cu care vreau să port corespondență sigură (semnată și/sau criptată) și ne verificăm reciproc identitatea după care facem schimb de „amprentele” cheilor GPG publice. De exemplu amprenta cheii mele este: CD 960A 2844 2952 EE06 466F 7356 B378 DEA2 2DE9 Când ajung acasă compar amprenta primită cu cheia cu care au fost semnate mesajele anterioare ca să verific că într-adevăr m-am întâlnit cu persoana cu care am corespondat până acum. Semnez cheia publică respectivă și o trimit posesorului (se poate și încărca direct pe serverele de chei, dar acest lucru poate fi considerat "fără tact"). Simplu, nu? Dar cum rămâne cu mulțimea de oameni cu care e posibil să nu mă întâlnesc niciodată în persoană? Foarte simplu: dacă sunt destule persoane în rețea care au semnat ambele chei se poate găsi calea-de-încredere (trustpath) către persoana respectivă. Adică eu nu cunosc persoana respectivă dar avem unul sau mai mulți „prieteni” comuni care au semnat și cheia mea și cheia persoanei respective. Atenție: NU semnați cheia unei persoane a cărei identitate nu a fost verificată. În România un minim ar fi verificarea carții de identitate (buletinul) a persoanei respective. Dacă sunt disponibile și alte documente (pașaport, carnet de conducere) cu atât mai bine. Desigur că o carte de identitate poate fi contrafăcută, dar n-am afirmat că sistemul e perfect! Responsabilitate și Licență: NU sunt expert în GPG. Ceea ce am scris mai sus este o compilație bazată pe diverse informații de pe 'net. De exemplu nu menționez nimic despre certificate de revocare a cheii sau cum puteți să vă schimbați cheia. Dacă țineți la siguranță/confidențialitatea corespondenței vă recomand cu căldură să citiți mai mult pe acestă temă. Pentru cazul în care cineva consideră că acest articol poate fi util într-un loc mai vizibil, prin prezenta pun la dispoziție conținutul și declin orice responsabilitate conform licenței BSD cu trei clauze.

Romanian-HOWTO actualizat

2009-08-01T13:23:00.001+03:00

Astăzi am actualizat Romanian-HOWTO la sugestia lui Petre Rațiu. Am încercat să mențin pe cât posibil caracterul distro-agnostic, dar cum n-am mai lucrat de mult cu altceva decât Debian GNU/Linux ar fi foarte bine dacă documentul ar fi revizuit și de utilizatori de alte distribuții (în special cele bazate pe .rpm). Urmează să adaug și o secțiune nouă la Distro Way despre configurarea unui Debian pentru limba română. Oricum pagina mai trebuia actualizată :-)

Cu sau fără diacritice - mediul

2009-07-28T08:59:00.002+03:00

Foarte multe aplicații de consolă (si emulatoarele de terminal) se bazează pe variabilele de mediu (environment variables) atunci când trebuie să afișeze caractere speciale. Pentru a avea suport corect de limba română este necesar să aveți variabila $LANG configurată pe UTF-8. În Debian acest lucru se obține cel mai ușor cu

dpkg-reconfigure locales

Astfel veți putea alege ce locale doriți să fie generate pe sistemul dumneavoastră (în cazul în care aveți nevoie de mai multe) și să stabiliți care este cea implicită. Pentru suport complet de limba română vă rugăm să alegeți ro_RO.UTF-8. Astfel sistemul va încerca să afișeze tot în limba română. Veți avea ocazia să vedeți ce programe au interfața tradusă și eventual să raportați greșeli (sau termeni inadecvați). Dacă nu doriți să faceți această configurație la nivel de sistem va fi suficient să modificați variabila $LANG pentru utilizatorul în cauză. Pentru interpretorul de comenzi (shell) bash puneți

export LANG=ro_RO.UTF-8

undeva în fișierul .bashrc Unii dintre dumneavoastră nu vor dori ca programele să afișeze traducerile în română, dar totuși să păstreze toate celelalte setări (și corectorul ortografic ține cont de $LANG dacă programul folosit nu are configurații explicite în acest sens). În acest caz puteți să setați variabila $LANGUAGE (ex. export LANGUAGE=english) Pentru configurații mai specifice încercați să modificați unele din variabilele afișate de comanda „locale”.

Cu sau fără diacritice - consola

2009-07-28T08:30:00.004+03:00

Pentru cei care folosesc sisteme GNU/Linux fără X (sau preferă consola) va fi necesar să facă câteva configurări pentru a suporta caracterele speciale românești. În Debian cel mai simplu se face cu

dpkg-reconfigure console-setup

Notă: în 5.0 (Lenny) acest pachet nu este instalat implicit. Comanda de mai sus vă permite să alegeți tastatura, aranjamentul de tastatură, codificarea folosită în consolă, ce set de caractere să suporte fontul ales și ce font să folosiți. Pentru aranjamentul de tastatură recomand cel denumit „ro” (în variante mai vechi ar putea apărea ca varianta „comma”, cunoscut și ca aranjamentul „Programmers”. La prima vedere acest aranjament este identic cu cel „us”, dar se poate folosi tasta AltGr (sau Alt-dreapta) pentru a genera diverse caractere speciale. ă, î, ș și ț se generează cu AltGr+litera de bază iar â cu AltGr+q (deasupra de A pe o tastatură QWERTY). În afară de acestea se mai pot genera și alte caractere cum ar fi € (AltGr+e), © (AltGr+c), ghilimelele românești „” (AltGr+[ respectiv ]) și o mulțime de caractere cu accente utile pentru texte în limba maghiară sau cu umlaut pentru limba germană (Scharfes S ß este AltGr+w) dacă folosiți tastele moarte (dead keys). Limba română mai are și alte aranjamente, cum ar fi cel standard (aranjamentul implicit pentru limba română din Windows Vista). Acesta este util în cazul în care posedați una din rarele tastaturi românești. În cazul în care nu găsiți anumite caractere de pe tastatura „us” încercați AltGr :-) Aranjamentele cu sedilă vă rog să le evitați pentru a nu înmulți textele cu ș și ț greșite. Dacă aveți nevoie de aranjamentul creat de Microsoft (cel care este implicit în Windows XP sau versiunile mai vechi de Windows) acesta se numește „winkeys”. Dacă vi se pare că denumirile de aranjamente și variante sunt aceleași cu cele din X, să știți că așa este :-) console-setup folosește aceleași definiții. În ce privește celelalte setări, codificarea trebuie să fie UTF-8 (cele tip ISO-8859 sunt de evitat) iar fontul trebuie să suporte minim setul de caractere Latin2 (central Europe and Romanian). Mai departe veți putea alege între fontul implicit (VGA) și cel Terminus (un font recomandat dacă stați foarte mult în fața ecranului). Puteți alege și dimensiunea fontului (în pixeli). E posibil ca aceste instrucțiuni să funcționeze și pe distribuțiile derivate din Debian (ex. Ubuntu).

Cu sau fără diacritice - aplicații în mod text

2009-07-27T21:44:00.003+03:00

În prima parte am testat ce emulatoare de terminal au suport corect pentru UTF-8 (consola linux nu are probleme dacă totul e configurat corect). Totuși nu e suficient, și aplicațiile au nevoie de suport. Aplicații testate de mine:

clienți e-mail:

mutt (1.5.20): da

clienți IRC:

irssi (0.8.13): da

browsere:

lynx (2.8.7rel.1): nu (nu afișează ș și ț, celelate caractere speciale sunt afișate fără diacritice)
links (2.2): nu (afișează * în loc de ș și ț, celelate caractere speciale sunt afișate fără diacritice)
links2 (2.2): da, doar în modul grafic (-g) alfel e la fel cu links
w3m (0.5.2): da

manageri de fișiere:

mc (4.6.2): da

editoare de text:

vim (7.2.148): da
mcedit (mc 4.6.2): da
nano (2.0.9): da

pagere:

less (429): da
more (util-linux 2.15.1~rc1): da
most (5.0.0a): da

Dacă mai știți și alte aplicații în mod text (cu sau fără suport corect) vă rog să scrieți un comentariu.

Cu sau fără diacritice - terminale

2009-07-27T20:20:00.003+03:00

În urma unei „flame” pe lista RLUG am primit o sugestie de la Petru Rațiu, și anume să documentez cum trebuie configurat un sistem Linux pentru a avea suport corect pentru limba română. În consecință am instalat din nou toate terminalele din Debian și le-am testat pe rând cu mutt (1.5.20) și mc (4.6.2). Am folosit mc nu atât pentru suportul de diacritice ci pentru că am observat fenomene „ciudate” când variabila LANG este setată pe ceva UTF-8. Testele au fost făcute cu configurația implicită, cu excepția lui pterm care la primul test a fost foarte aproape de suportul fără probleme. Știu că versiunile programelor sunt relativ noi (doar folosesc Debian unstable), dar nu mă aștept la surprize mari nici cu variante mai vechi. În general avem două categorii mari:

Fără probleme:

evilvte (0.4.4.1)
gnome-terminal (2.22.3)
konsole (4.2.4)
lxterminal (0.1.6)
mlterm (2.9.4)
roxterm (1.15.2)
urxvt/rxvt-unicode (9.06)
xfce4-terminal (0.4.0)
xterm (243)

Fără suport (în mc și mutt apăreau caractere ciudate în locul caracterelor cu diacritice dar și în locul caracterelor de linii):

aterm (1.0.1)
eterm (0.9.5)
mrxvt (0.5.4)
multi-aterm (0.2.1)
rxvt (2.6.4)
wterm (6.2.9)
xvt (6.2.9)

Excepții: kterm (6.2.0): - mc: nu are linii și pe alocuri afișează caractere asiatice - mutt: unele caractere nu apar de loc, altele (exemplu „î”) sunt înlocuite cu caractere asiatice powershell (0.9): la prima vedere pară să „înghită” anumite diacritice (nu le afișează de loc, în special „ș”) și afișează niște linii orizontale ciudate. Prima impresie e că suportul UTF-8 e cam prost (inexistent?). Probabil că nu e de mirare ținând cont că folosește gtk 1.2 ... pterm (0.60): - mc: ok - mutt: ok, dar diacriticele erau înlocuite cu un punct până când l-am pornit cu „-fn Terminus-20” Concluzie: din păcate aproape toată gama de terminale „ușoare” au probleme dacă locala este UTF-8. Deocamdată nu am găsit decât patru emulatoare de terminal clasice care să suporte UTF-8: xterm, urxvt/rxvt-unicode, mlterm și pterm. pterm e posibil să aibă un mic defect (bug) deoarece n-a detectat că fontul implicit suportă UTF-8 (și automat n-a comutat modul UTF-8). După cum era de așteptat toate terminalele pe bază de GTK/GNOME și QT/KDE au suport corect. Singurul cu probleme, powershell, ar trebui evitat oricum deoarece încă mai folosește vechea bibliotecă gtk 1.2 Dacă mai știți și alte emulatoare de terminal (cu sau fără suport UTF-8) vă rog să scrieți un comentariu.

Unde dai și unde crapă

2009-06-27T16:01:00.001+03:00

Pornind de la o simplă discuție pe mesageria instant despre instalat pachete am început să descriu sistemul de gestionare a pachetelor din Debian. Cum interlocutorul meu nu avea răbdare și/sau chef să mă asculte am început să compun un e-mail, care a devenit destul de lung, după care m-am gândit să-l trimit la mai multe persoane interesate de subiect și până la urmă am ajuns să-l postez pe blog. Deci, pentru cine e interesat, o scurtă introducere în sistemul de gestionare a pachetelor din Debian.

Despre managementul de pachete din Debian

2009-06-27T14:57:00.006+03:00

În general totul e construit pe filozofia UNIX "fă un singur lucru, dar fă-l bine". Adică mai multe programe specializate pe domeniul lor, care comunică între ele, în locul unui mega-program care să facă tot. dpkg program pentru manipularea pachetelor .deb este programul care se ocupă de instalarea efectivă a pachetelor (fișierele .deb) și este folosit de toate celelalte programe care „instalează/șterg” pachete[1]. Poate fi folosit pentru a instala fișiere .deb și pentru a afla informații despre pachetele instalate (respectiv fișierele lor). Necesită root pentru instalări/ștergeri dar poate fi folosit de orice utilizator pentru a obține informații. Nu este recomandat pentru instalare/ștergere decât în cazuri speciale. Exemple[2]:

# dpkg -i un_fișier.deb

instalează fișierul .deb. Va eșua dacă nu sunt îndeplinite toate dependențele

# dpkg -i pachet.deb dep1.deb dep2.deb

instalează pachetele. dep1 și dep2 sunt dependențe pentru pachet (ordinea nu contează dacă sunt specificate toate odată, sau se instalează pe rând: mai întâi dependențele după care pachetul respectiv)

$ dpkg -l

afișează TOATE pachetele instalate sau care au fost vreodată instalate. Util pentru a vedea starea unui pachet: ii - totul ok.

$ dpkg -l nume_pachet $ dpkg -l nume_parțial* $ dpkg -l *nume_parțial $ dpkg -l *nume_parțial*

afișează starea pachetelor instalat/șters/necunoscut/...

$ dpkg -S nume_fișier

afișează pachetul instalat care conține fișierul.

$ man dpkg

manualul de utilizare apt (scris și APT) - Advanced Package Tool Este sistemul de gestionare a pachetelor. Pachetele pot proveni din diverse surse (CD, DVD, ftp, ...) enumerate în /etc/apt/sources.list sau în fișierele din /etc/apt/sources.list.d/ Pachetele sunt instalate conform următoarelor priorități:

prioritatea sursei
versiunea cea mai nouă a pachetului
ordinea listării sursei în sources.list

Prioritățile pot fi ajustate în /etc/apt/preferences (nu există implicit) sau prin opțiunea Default-Release din /etc/apt/apt.conf (nu există implicit). Poate fi folosit prin intermediul programelor apt-get și apt-cache sau apelat ca „bibliotecă” de către alte programe.

$ man apt $ man apt.conf $ man sources.list $ man apt_preferences

manualul pentru apt și fișierele de configurare apt-get program din pachetul apt (interfață pentru apt) Poate fi folosit pentru instalare/ștergere de pachete. Considerat de nivel destul de jos, dar poate fi folosit pentru managementul sistemului. Necesită root pentru instalări/ștergeri, dar poate fi folosit de orice utilizator pentru descărcări de pachete, pachete-sursă. Exemple:

# apt-get update

actualizeaza listele cu pachete (această comandă ar trebui să fie rulată întotdeauna înainte de a instala sau actualiza pachete)

# apt-get upgrade

actualizeaza toate pachetele care pot fi actualizate

# apt-get install pidgin

descarcă (dacă este necesar) pachetul pidgin, împreună cu toate dependențele și folosește dpkg pentru a le instala

# apt-get purge pidgin

șterge pachetul pidgin (inclusiv toate fișierele de configurare la nivel de sistem)

# apt-get autoremove

șterge toate pachetele care au fost instalate doar ca dependențe pentru alte pachete

$ man apt-get

manualul de utilizare apt-cache program din pachetul apt (interfață pentru apt) Poate fi folosit pentru a obține informații despre pachete (instalate sau nu). Este mai rapid la căutări decât aptitude dar nu știe să caute decât în numele pachetelor sau descrieri. Exemple:

$ apt-cache search total commander

toate pachetele care conțin total și commander în nume sau în descriere

$ apt-cache search -n pidgin

toate pachetele care conțin pidgin în denumire

$ apt-cache policy

afișează prioritățile surselor de pachete

$ apt-cache policy pidgin

afișează versiunile pachetului din toate sursele respectiv prioritatea și „versiunea candidată”, adică cea care va fi instalată implicit cu apt-get/aptitude/synaptic

$ man apt-cache

manualul de utilizare aptitude program pentru management de pachete și interfață pentru apt aptitude folosește anumite funcții din apt, dar are implementat propriul rezolvator de dependențe (mai complex și mai puternic) și propria funcție de căutare. Pentru funcțiile de bază se poate spune că aptitude = apt-get + apt-cache dar fiecare implementează funcții pe care celelalte nu le au. Este recomandat față de apt-get de mai mulți ani, deși unii mai conservatori susțin că apt-get este mai bun. aptitude are două moduri principale de lucru: linie de comandă și interactiv. Comenzile de bază sunt similare cu apt-get/apt-cache. În modul interactiv (text) folosește combinații de taste și meniuri. Există și o interfață grafică (gtk[1]), dar este încă în stadiu experimental. Comenzile de bază sunt documentate în pagina man dar mult mai multă informație se găsește în fișierul /usr/share/doc/aptitude și în pachetul aptitude-doc-en. synaptic interfață grafică pentru apt (gtk) Folosește direct apt (nu apt-get) pe post de „bibliotecă”. Este interfața grafică recomandată pentru apt, cel puțin până când aptitude-gtk va fi utilizabil. adept interfață grafică pentru apt (KDE) A fost creat special pentru apt, dar n-a mai fost actualizat. De curând s-a fost demarat un proiect (Google Summer of Code) pentru a-l actualiza (adept 3.0). Există deja și o versiune beta, vrea cineva să testeze? :) kpackage interfață generică pentru management de pachete Se pare că folosește comenzi apt-get în fundal (în loc să folosească direct apt) și nu implementează anumite funcții importante. NU este recomandat. [1] în ghilimele pentru că toate acele programe apelează de fapt la dpkg [2] # înseamnă că acea comanda necesită root, $ înseamnă că poate fi executată de orice utilizator [3] gtk este toolkitul folosit de Gnome. Programele pot fi folosite fără probleme în KDE dar arată cam „deplasate” (grafică diferită). KDE folosește toolkitul qt. Apare destul de des și terminologia „biblioteci gtk” față de „biblioteci gnome”. Distincția este subtilă, dar destul de importantă. Un program care folosește biblioteci gnome, respectiv kde probabil că folosește părți importante din mediul respectiv și e posibil să „tragă” multe dependențe (sau toată suita). Programele care folosesc doar bibliotecile gtk respectiv qt vor fi (mult) mai „ușoare”.

Bere cu ocazia lansării Fedora 11

2009-06-14T10:39:00.003+03:00

Ieri seară am participat la lansarea Fedora 11 în Sibiu și cu această ocazie am cunoscut și eu SbLUG Sper să fie începutul unei colaborări interesante și cu multă bere :)

Software liber la Radio Guerrilla

2008-10-19T11:48:00.003+03:00

Nu degeaba e Guerrilla postul meu preferat de radio. Tocmai au avut o prezentare despre Ubuntu la secțiunea Internetologie. Viva la revolución!

Software liber peste tot

2008-10-16T18:30:00.003+03:00

Săptămâna trecută mi-am cumpărat un router nou după ce l-am făcut cadou pe cel vechi mamei mele. De data asta n-am mai cumpărat la nimereală (am ales D-Link pentru că pe cutie scria că suportă Linux) ci m-am documentat. În final m-am hotărât pe Asus modelul 500gP v2 (P de la Premium).Deși are un procesor puțin mai lent decât predecesorul (240 MHz față de 266 MHz) pentru mine ar trebui să fie mai mult decât suficient și l-am găsit și la un preț mult mai bun decât mă așteptam. Planul este desigur să instalez Debian pe el, dar deocamdată am înlocuit softul original (bazat tot pe Linux) cu DD-WRT pentru că aveam probleme de conectare și stabilitate. Cu noul soft este foarte stabil și suportă funcții pe care softul original nu le avea. Debian urmează când voi avea și un adaptor de sunet USB.

Din nou compiz și Xfce4

2008-10-07T23:09:00.006+03:00

Astăzi m-am gândit că e timpul să încerc din nou să folosesc compiz. Doar dispun de o configurație mult mai puternică (deși era utilizabil și pe P4 1,6GHz cu placă integrată Intel). Pachetele erau deja instalate de mai de mult deci tot ce a trebuit să fac a fost să modific ~/.config/xfce4-session/xfce4-session.rc astfel încât să includă ceva de genul:

[Failsafe Session] Count=5 Client0_Command=compiz Client0_PerScreen=False Client1_Command=gtk-window-decorator Client1_PerScreen=False Client2_Command=xfce4-panel Client2_PerScreen=False Client3_Command=Thunar,--daemon Client3_PerScreen=False Client4_Command=xfdesktop Client4_PerScreen=False

Desigur nu am scris toate astea singur, ci doar le-am copiat din /etc/xdg/xfce4-session/xfce4-session.rc și am făcut mici modificări:

am înlocuit managerul de ferestre xfwm4 cu compiz
am renumerotat clienții de la 1 la 3 astfel încât să pot include un nou Client1 pentru gtk-window-decorator.

Totul bine și frumos, compiz pornește fără diverse comenzi din terminal, dar parcă ceva nu e în regulă, se mișcă prea încet! Desigur, așa se întâmplă dacă nu este instalat pachetul libgl1-mesa-dri...

Pachetul zilei (candidat pentru incearca.softwareliber.ro)

2008-09-09T22:01:00.004+03:00

Pur întâmplător am aflat de un program incredibil: synergy. Vă las în compania descrierii din Debian:

Synergy lets you easily share a single mouse and keyboard between multiple computers with different operating systems, each with its own display, without special hardware. It's intended for users with multiple computers on their desk since each system uses its own display. Redirecting the mouse and keyboard is as simple as moving the mouse off the edge of your screen. Synergy also merges the clipboards of all the systems into one, allowing cut-and-paste between systems. Furthermore, it synchronizes screen savers so they all start and stop together and, if screen locking is enabled, only one screen requires a password to unlock them all. Packages for Windows/MacOS/RPM and Sources can be found at http://sourceforge.net/project/showfiles.php?group_id=59275

Changing terms

2008-09-07T00:21:00.005+03:00

After switching to LXDE a few days ago I've been experimenting with other terminal emulators. For pretty long time my default terminal emulator (the one behind x-terminal-emulator) has been mlterm because:

it's fast (start time as well as use)
has support for UTF-8

One could say that I shouldn't care about the speed on my new laptop, but there are still noticeable differences even though I'm now running a Dual Core 1.6 GHz with 2 GB of RAM. But why would I ditch mlterm? It has trouble displaying some characters (fortunately not from my native language) and there are strange (but anoying) artifacts when using aptitude. As I see it there are three categories of terminal emulators:

heavy: lots of features, but slow (konsole, gnome terminal)
lightweight: some features, but still slow (xfce4-terminal, lxterminal, roxterm)
minimalistic: fewer features (or different implementation), but fast (mlterm, rxvt, ...)

Category 1. I didn't even try. I don't really need all the stuff they can do. I even don't need tabs, I prefer to have many terms open, because sometimes I work with two (or more) in paralel. From category 2. I tried all three enumerated above. From the features point of view roxterm would have been good for me, but all three of them have noticeable latency when scrolling around in mutt for example. From category 3. I had to dismiss a lot of them after a very simple test: drawing characters in mutt or mc. Most of them just show strange characters... In the end the only contestant left was urxvt (Debian package rxvt-unicode), which eventually replaced mlterm. Pros:

no trouble with aptitude
the integrated Perl interpreter which brings additional features like URL detection (via the „matcher” perl extension)

Cons:

I had troubles with some colors being too bright, but I think I solved that now
I had to write its config from scratch

Let's see how long I'll stay with this one.

3G și Debian GNU/Linux (pe scurt)

2008-09-06T23:38:00.003+03:00

Cred că articolul meu despre instalarea modemului Huawei E220 (cel folosit de Vodafone) pe Debian e cam lung așa că m-am gândit să scriu și o variantă scurtă: 1. Se descarcă pachetul vodafone-mobile-connect-card-driver-for-linux de la betavine. Pachetul este disponibil pe sit doar pentru Debian 4.0 (Etch), dar eu l-am folosit pe Lenny. Nici variantă pentru 64 biți (arhitectura amd64) nu pare să existe, dar eu bănuiesc că se poate folosi cel pentru i386. 2. Se încearcă instalarea cu „dpkg -i”. Probabil v-a eșua din lipsa unor dependențe. 3. Se folosește „aptitude install” (fără nici un nume de pachet) pentru a completa instalarea. Aptitude ar trebui să detecteze tentativa de instalare și va oferi soluții pentru rezolvare. Probabil prima soluție oferită de aptitude nu va fi cea corectă, așa că va trebui să refuzați. A doua ar trebui să fie cea corectă. 4. Se adaugă utilizatorul (sau utilizatorii) care au voie să folosească programul în grupurile „dialout” și „dip”. Cel mai simplu este un simplu „adduser nume_utilizator dip” respectiv „adduser nume_utilizator dialout”. Pentru ca această modificare să aibă efect trebuie ca utilizatorul respectiv să se reautentifice. 4. Se pornește programul. Pe Xfce4 (probabil și pe GNOME sau KDE) poate fi găsit în meniul principal la categoria „Network”. 5. La prima pornire programul va mai face niște configurări care trebuie confirmate de utilizator. Mai întâi va afișa o poză cu modemul unde trebuie confirmat cu [OK], după care va cere confirmare pentru a folosi datele specifice rețelei Vodafone Romania (citite probabil de pe SIM). Se confirmă din nou după care trebuie salvat „Profilul” cu datele respective. 6. Un simplu clic pe butonul „Connect” ar trebui să vă conecteze la internet. Notă: Programul va cere la un moment dat și codul PIN (în mod normal codul este 1234). Dacă doriți să nu mai întrebe există opțiune în meniu, sau, dacă nu funcționează, cartela SIM se poate băga în orice telefon și dezactiva opțiunea respectivă.

3G și Debian GNU/Linux

2008-09-03T15:17:00.004+03:00

Astăzi am reușit în sfârșit să conectez laptopul mamei mele folosind 3G de la Vodafone. Acum procedura pare extrem de simplă, dar totul a fost mult mai complicat datorită faptului că ne aflăm în localități diferite, deci sunt limitat la telefon și o conexiune internet printr-un router cu SNAT. Teoretic instalare de programe se poate face relativ simplu, dar deoarece laptopul respectiv rulează versiune de testare de la Debian (nume de cod Lenny) am preferat să execut personal instalarea de software. Pentru asta aveam nevoie de acces ssh. Acest lucru s-a realizat destul de simplu cu un tunel inversat. Comanda, deși relativ lungă se poate dicta prin telefon :) Având acces ssh mai trebuia doar instalat programul de conectare. Teoretic se poate realiza și cu wvdial, dar am preferat programul vodafone-mobile-connect-card-driver-for-linux (mai lung nu se putea?) de la betavine. Mai întâi am descărcat varianta pentru Debian și am încercat să o instalez direct cu dpkg. După cum mă așteptam, nu a funcționat, dar am aflat pachetele lipsă. În loc să le instalez pe fiecare în parte am încercat un "aptitude install". aptitude (manager de pachete) a detectat tentativa mea de instalare manuală și a început să caute soluții. Prima soluție (cea mai conservatoare) ar fi fost să șteargă orice urmă a noului pachet deoarece lipseau prea multe pachete necesare. Am refuzat și aptitude mi-a oferit o altă variantă: să instaleze toate pachetele necesare din arhiva Debian și să încheie instalarea pachetului nou. Zis și făcut, 2 min. mai târziu totul era instalat corect. Acum urma partea cea mai grea. Programul dispune de interfață grafică pe care eu nu o mai văzusem niciodată, iar cu utilizatorul nu pot comunica decât prin telefon... Prima încercare: programul pornește și afișează un mesaj de eroare (iar cititorul nu știe engleză). Se solicită ca utilizatorul să fie membru al grupului "dialout". Un simplu "adduser utilizator dialout" și problema s-a rezolvat. După logout și login (pentru ca noua apartenență să-și facă efectul) o nouă încercare. Acum programul afișează o poză a modemului și solicită confirmare sau introducerea datelor despre modem. După câteva neînțelegeri se pare că există și butonul [OK] pentru confirmarea opțiunii implicite (și corecte). Mai departe programul anunță că a descoperit (probabil pe SIM) setări pentru țara "Romania" și cere confirmare. Aici mama a preluat inițiativa și a confirmat fără să-mi mai ceară sfatul. Astfel s-a rezolvat cea mai dificilă problemă, pentru că nicăieri n-am găsit publicate valorile necesare pentru utilizator, parolă și APN (Momentan nu am acces, altfel le publicam eu acum). Ce a mai rămas? Să încercăm o conectare. Butonul [Connect] deschide o mică fereastră care arată că se lucrează, dar nu se întâmplă nimic :( Chiar când totul părea să fie în regulă! S-a făcut târziu așa că amânăm pe a doua zi. O nouă zi, o nouă strategie. Modificăm comanda de tunel ssh pentru a permite aplicații X (pentru cei care nu sunt foarte familiari cu sistemul grafic din Linux, acesta permite ca un program să ruleze pe un calculator și să afișeze pe altul, o facilitate extrem de utilă în multe situații). Acum pornesc programul direct, trec prin pașii de mai sus (doar sunt alt utilizator), dar nici o schimbare. Singurul mesaj afișat în terminal este o avertizare legată de dbus, dar nu pare gravă. Totuși folosind completarea automată din terminal am observat că există o variantă -debug a programului. Să încercăm. Uau! Programul a început să "scuipe" o mulțime de informații referitor la toate acțiunile sale, inclusiv comunicațiile cu modemul. Totul pare în regulă, în afară de... nu poate accesa /usr/sbin/pppd, programul responsabil cu conexiunile PPP (Point-to-Point Protocol). Un simplu "ls -l" arată că pppd poate fi utilizat de membrii grupului "dip". Mama devine imediat membră a grupului, logout, login și... VICTORIE! Avem conexiune :) Concluzia? Deși mama mea e un caz mai special (studia programare la puțin timp după nașterea mea), consider că programul e utilizabil de mame/tați/etc. Cine spune că Linux e greu de folosit?

Building a package from source (the Debian way)

2008-07-02T00:11:00.006+03:00

I've had some troubles with my favorite music player moc. Now it finally seems to work and the maintainer has asked me to test. Let's see if lurking in debian-user and debian-devel has improved my compile-fu :) First I have to find the source: $ apt-cache show moc | grep VCS $ Hhm, no go... Let's try a websearch... Ok, I finally found the maintainer's message looking for a sponsor, so I got some files to download: an .orig.tar.gz, a .diff.gz and a .dsc file. I put them all in a moc folder under ~/src/. Next I unpacked the source with dpkg-source -x *.dsc This created a directory containing the unpacked source. Then I tried to build the package with dpkg-buildpackage, but failed because of missing build dependencies. An apt-get build-dep moc will take care of this (as long as I have a deb-src line in my sources.list ;). Uggh, 49 packages! Well I'll be reinstalling soon (to my NEW LAPTOP), so I'll swallow it. Ok, let's try again: dpkg-buildpackage -rfakeroot -b Still nothing. I'm missing some build-deps. Maybe they changed for this new version? I'll install them by hand. Ok, now the package builds. I installed it with dpkg -i (actually there are two packages, one with the main player and the other one with the ffmpeg plugin) and... it doesn't work! What is going on? I look through the output during the build, no errors. Dependencies are the correct ones (and not the ones from debian-multimedia), but then I think of something intersting. moc will always display some info when starting, but now it didn't. It's just as if it was already running in the background (one of moc greatest features). This would mean I was still running the old version! Start moc, close with Q (which also shuts down the server) and start again, and... IT WORKS!!! Thanks a lot to Elimar Riesebieter, the maintainer of the package, who has been very pacient with me despite bugging him about this bug (this doesn't sound very well) and was able to find the problem and fix it.

2008-07-01T20:56:00.001+03:00

This is my first blog, mainly to test the posibilities of blogger. Default Font (seems to depend on the layout) Arial Font (ok) Curier font (useful for computer output) Verdana (better) Let's try some Romanian text: un bun exemplu de diacritice este „șurubelniță” :) One of my favorite quotes:

If you can't explain it simply, you don't understand it well enough -- Albert Einstein

Things I like

Science fiction
Japanese anime
mountaineering
computers

Regards, Andrei