03 September, 2009

Neticheta în vremurile noastre - episodul 1

Regulile de netichetă (netiquette) au apărut pe vremea când conexiunile la internet erau mult mai slabe decât acum și aveau ca scop economisirea resurselor (conexiunile internet) și facilitarea comunicării în condițiile de atunci.

Acum avem conexiuni de zeci, sute și chiar mii de ori mai rapide decât atunci, dar rezultatul este că suntem invadați de cantități imense de informație. Acum resursa cea mai de preț a devenit atenția noastră și vechile reguli de netichetă revin în actualitate.

Cele ce urmează sunt scrise într-un stil mai dur dur și mai direct (doar e un blog nu?). În realitate sunt mult mai tolerant, dar dacă vrei (sau trebuie :-) să comunici cu mine probabil că vrei vrea să fiu în dispoziție bună ;-)

E-mail

Aceste reguli sunt foarte importante atunci când participi pe o listă de e-mail, dar sunt foarte utile și în conversațiile directe.

1. Ai grijă să te adresezi cui trebuie

Nu sunt secretara ta și nu-mi face plăcere să retrimit mesaje. Dacă ai nevoie de ajutorul meu să afli destinatarul corect atunci spune așa. Pune la „To:” persoanele cărora se adresează mesajul, la „Cc:” alte persoane care vrei să primească o copie și la „Bcc:” persoanele care vrei să primească o copie fără să știe „ceilalți”.

2. Scrie un subiect folositor

Subiecte gen „Hello” văd o mulțime, mai ales dacă mă uit la spamuri. Mesajul tău va fi „procesat” în funcție de subiect. Ideal ar fi să pot să-mi dau seama din subiect dacă mesajul tău necesită atenție imediată sau nu, dar nu abuza de „Important:...” sau „Urgent:...”. Dacă mi-ai tras țeapă de câteva ori data viitoare îl voi lăsa ultimul și atunci poate va fi ceva cu adevărat urgent.

Dacă mesajul e lung nu strică să menționezi asta și în subiect ca să-mi fac timp să-l citesc în liniște.

Nu folosi „Forward” pentru a răspunde la un mesaj. „FW:” în subiect înseamă că redirectezi mesajul de la cineva la altcineva (și oricum trebuie să muncești mai mult pentru că trebuie să-mi completezi si adresa). Dacă răspunzi la un e-mail folosește funcția „Reply” (care va pune și un „Re:” în subiect) și cu puțin noroc programul tău nici nu va strica informația necesară pentru a păstra firul discuției (threading). Exemple:
Subiect: Comentarii la blogul tău despre netichetă (lung) Subiect: Urgent: termen limită nou pentru lucrarea X
3. Scrie corect

Faptul că scrii un mesaj electronic nu e o scuză să faci greșeli de ortografie sau gramatică. Oricum, greșelile distrag atenția de la conținut și nu spun lucruri bune despre tine, mai ales în epoca corectoarelor ortografice. Ține cont totuși că un corector ortografic nu va detecta greșelile gramaticale.

Evită scrisul doar cu litere mici, pe mine mă cheamă Andrei, nu andrei. Dacă poți să scrii și cu diacritice (ăâîșț) e și mai bine. Problemele sunt pe cale de dispariție și se evită ambiguități de genul tată-țâță-țață. Dacă programul tău de e-mail afișează chestii ciudate în loc de ăâîșț problema e la tine. Eu nu folosesc caracterele cu diacritice decât dacă știu că programul meu nu le strică la trimitere.

4. Formatează textul corect

Ideal ar fi să trimiți mesajele în „text simplu” (plain text), cu rânduri mai scurte de 80 de caractere (72 e un număr bun) și caracterul de citat „>” (un program decent va avea setările astea implicite, sau în cel mai rău caz atunci când selectezi „text simplu”).

Mesajele electronice nu au nevoie de culori, poze de fundal, caractere de diverse forme și mărimi, animale țopăitoare sau cine știe ce altceva s-a mai inventat. Alea nu fac altceva decât să-mi distragă atenția de la ce ai de spus.

Lasă-mă să-mi citesc mesajele cu fontul meu preferat și la dimensiunea potrivită pentru vederea și oboseala mea. Dacă trebuie neaparat să-ți demonstrezi veleitățile artistice fă-ți un blog ;-)

Ca să scoți anumite lucruri în evidență există artificii foarte simple cum ar fi *îngroșat*, /înclinat/, _subliniat_, sau TOTUL CU LITERE MARI CA ȘI CUM AȘ ȚIPA.

Regula cu „mai puțin de 80 de caractere” se spune că vine de la faptul că primele monitoare puteau afișa doar 80 de caractere dintr-o linie, dar de fapt liniile foarte lungi sau foarte scurte sunt mai greu de citit. 72 de caractere într-o linie se citesc ușor și permit mai multe nivele de citate.

În ce privește caracterul pentru citate („>”), sunt multe programe de e-mail care știu să afișeze textul în culori diferite în funcție de „nivelul” de citat (câte „>” sunt în fața liniei). Dacă folosești alt caracter (ex. „|”) ai stricat această funcționalitate.

5. Separă ideile în paragrafe

Nu e așa important cum marchezi paragrafele (deși eu cred că dacă las un rând liber între ele e mai ușor de citit), dar separarea ideilor mă ajută și pe mine să citesc, să înțeleg și să inserez un răspuns.

6. Adaptează-ți semnătura în funcție de situație și adresant

Dacă ai o semnătură încearcă să o faci mai scurtă de 4 rânduri. Și nu, nu mă interesează numărul tău de telefon, de fax, adresa, adresa de e-mail, blogul, numărul de la pantofi, semnul zodiacal, ... în fiecare mesaj. Trimite semnătura o dată, la primul mesaj, sau dacă ai motive să crezi că nu mai știu cine ești.

Multe corporații mai atașează automat un text la sfârșitul fiecărui mesaj (cică să șterg mesajul dacă nu mi-e adresat, pfff). Textele alea au valoare 0 (zero), mai ales dacă mesajul tău este către o listă (care probabil mai e și arhivată public) și nu face altceva decât să încarce mesajul tău cu chestii inutile.

Dacă ai de ales, mai ales pe liste de e-mail, folosește un cont unde poți controla asemenea lucruri. De asemeni evită conturile (gratuite) care-ți bagă porcării prin semnătură. Sunt destule servicii gratuite care nu fac așa ceva.

7. Nu începe un subiect nou răspunzând la un mesaj vechi

Multe programe de e-mail știu să organizeze mesajele pe „fire de discuții” (thread). Unele fac asta numai după subiect, dar cele deștepte se folosesc și de informații conținute în structura mesajului. Dacă apeși butonul „Reply” și doar schimbi subiectul riști ca mesajul tău să ajungă „îngropat” în firul inițial.

8. Răspunde „în linie” și citează atât, și doar atât, cât este nevoie pentru ca mesajul să poată fi citit fără să caut mesajul precedent

Multă lume consideră subiectul acesta puțin mai „religios”. Celor „necredincioși” le spun: să arunce primul piatra cel care a citit o arhivă de liste de mail unde se practică „răspuns-sus” (top-posting) și una în care se citează corect (cum ar fi debian-devel).

Moda, mai ales în corporații, este să scrii răspunsul la începutul mesajului, cu tot restul mesajului „în citat”. Recunosc că sunt cazuri în care metoda aceasta poate fi utilă, dar în cele mai multe situații metoda „în linie” va fi mult mai eficientă, inclusiv pentru tine, cel care scrie: nu uita că „întrebarea conține jumătate din răspuns”. Dacă răspunsul tău este imediat sub partea de text la care te referi vei putea formula mult mai scurt și simplu.

Dacă lași și câte o linie goală înainte și după răspunsul tău va fi și mai evident ce ai scris tu și ce a scris cel dinainte. În plus, direcția obișnuită la citire este de sus în jos nu sus-jos-sus-jos cum trebuie să citesc în cazul în care trebuie să revăd mesajul original ca să înțeleg despre ce e vorba.

Să dau un exemplu:

> Ce zici, mergem mâine la filmul X?

Ăla cu actorul Gigi?

> Se termină la ora Y și avem timp să mergem și la barul Z să bem
> o bere.

Am auzit de un bar nou pe strada S, ce zici, să-l încercăm?

Dacă mesajul inițial a fost semnat electronic nu include semnătura în răspunsul tău. Semnătura nu are valoare decât împreună cu mesajul semnat.

9. Nu trimite atașamente inutile sau prea mari

Mesajele electronice sunt pentru comunicare, nu transfer de fișiere. Dacă este necesar să atașezi un document evită formatele .doc .xls sau .ppt.

Este ca și cum te-ai aștepta de la mine să piratez o licența MS Office (sau și mai rău, să o cumpăr!). Știu că există programe alternative care citesc aceste formate (de obicei eu sunt cel care încearcă să te convingă să le folosești), dar mai bine folosește formate deschise.

Dacă trebuie neapărat să-mi trimiți documente folosește .pdf, nu pentru că nu se poate modifica (de fapt se poate), ci pentru că a fost creat special pentru a păstra formatul paginii, spre diferență de .doc care probabil va arăta diferit la mine, chiar și atunci când folosesc MS Word (cu licență desigur și nu, nu eu am dat banii pe ea).

Dacă e necesar ca eu să pot modifica documentul, tabelul, ... atunci folosește formatele OpenDocument (ODF). Chiar și MS Office le poate citi cu puțină convingere.

Ok, cam asta ar fi pentru e-mail. Dacă-mi mai aduc aminte de ceva o să mai adaug. Acest text este inspirat din mai multe surse dar în principal:

„How to ask questions the smart way” de Eric S. Raymond
http://www.catb.org/~esr/faqs/smart-questions.html
Traducerea românească (incompletă):
http://wiki.lug.ro/mediawiki/index.php/Cum_se_pun_intrebari_inteligente

Wie zitiere ich im Usenet? de Dirk Nimmich
http://learn.to/quote/
Traducere în engleză la:
http://www.netmeister.org/news/learn2quote.html

RFC 1855 - Netiquette Guidelines
http://www.dtcc.edu/cs/rfc1855.html

Despre mesageria instant și IRC în alt episod.

3 comments:

  1. Lăudabilă intenția, execrabil rezultatul :(

    Sună un prieten să-ți formateze povestea corespunzător, eventual chiar în sensul celor probabil expuse în textul articolului.

    ReplyDelete
  2. Se pare că blogspot mi-au făcut o „surpriză” :(

    Oricum vroiam să mă mut...

    ReplyDelete
  3. Am reparat formatările pentru că apare legătura în semnătura mea, dar cât de curând renunț la blogspot.

    ReplyDelete