05 September, 2009

Neticheta în vremurile noastre - episodul 2

Notă: datorită unor schimbări la blogspot s-a stricat formatarea și nu am nici timp nici chef să o repar, oricum mă mut.

Episodul 1 (despre e-mail) se află aici. IRC: 1. Se cheamă IRC nu mIRC mIRC este un program pentru Internet Relay Chat (IRC) care rulează numai pe Windows. Mai sunt zeci de alte programe pentru IRC, pentru orice platformă. Să spui că „stai pe mIRC” e ca și cum ai zice că „intri pe Internet Explorer” când de fapt intri pe web. 2. Nu este obligatoriu să fii anonim Multă lume nu folosește numele real pe IRC și unii chiar pretind că sunt altcineva. Asta nu trebuie să te împiedice pe tine să fii tu însăți. Dacă folosești un pseudonim („nick”) diferit de numele tău, programele de IRC au un loc unde poate fi trecut numele real (se vede la /whois). 3. Respectă sfera privată a celorlalți Chiar dacă tu știi numele real folosește întotdeauna pseudonimul, în special dacă numele real nu se vede în /whois. Nu divulga numele real decât cu aprobarea celui în cauză. 4. Nu intra cu mai multe pseudonime pe același canal Ceilalți participanți nu vor știi niciodată cui să se adreseze. Folosește un singur pseudonim și înregistrează-l pentru a nu fi folosit și de altcineva (cu sau fără intenție). Dacă vrei doar să înregistrezi convorbirile cu un program dedicat poți să folosești un pseudonim separat, dar adaptează numele real sau pseudonimul în consecință. 5. Ai grijă la limbaj Faptul că un canal nu este înregistrat public (multe sunt, în general este menționat în /topic) nu e o scuză să folosești limbaj neadecvat. Ce înseamnă neadecvat poate să difere foarte mult de la un canal la altul. Oricum e bine să urmărești puțin convorbirile înainte de a intra în discuție, ca să cunoști comunitatea. 6. Evită acțiuni repetitive care nu au sens pe canale cu mulți utilizatori Într-un canal unde sunt 2-5 participanți nu e mare problemă să saluți pe toți cei care intră (deși nu e nevoie), dar gândește-te ce s-ar întâmpla dacă toți s-ar saluta reciproc într-un canal cu 100 de participanți... La fel și cu mesaje gen „am plecat la baie”, „am venit de la baie”, cui crezi că-i pasă? Folosește în schimb funcția /away (se poate specifica și motivul). Cine vrea cu adevărat să știe dacă ești/nu ești prezent/atent va urmări schimbarea stării /away. Toate programele știu să facă asta. Se mai poartă și modificarea pseudonimul („nicu_plecat” în loc de „nicu”), dar metoda asta nu funcționează cu monitorizarea stării /away. Poți să saluți o dată, pe toată lumea, când intri pe canal, mai ales dacă cunoști mulți participanți. 7. Adresează-te persoanei corecte Dacă ceea ce spui este adresat unei persoane folosește adresarea directă:
[amp] nicu: ce mai faci?
Multe programe știu să completeze pseudonimul dacă scrii primele câteva litere și apeși TAB. Oricum, persoana cu care vrei să vorbești s-ar putea să nu urmărească discuțiile în acel moment. Toate programele știu să atragă atenția utilizatorului la menționarea pseudonimului, dar nu exagera. Nu poți știi ce sunet generează programul celuilalt și cât de tare e dat volumul. Câteodată se poate renunța la adresarea directă, mai ales dacă conversația s-a extins la tot canalul, dar să nu presupui că mesajul tău va apărea imediat sub următorul. Cineva poate oricând să trimită un mesaj înaintea ta, iar ceea ce a ai scris tu va părea a fi răspuns. 8. Încearcă să scrii corect, dar nu corecta ortografia sau gramatica Prin natura rapidă a conversațiilor pe IRC inevitabil se vor face greșeli de ortografie sau gramatică. Nu-ți corecta propriile greșeli decât dacă nu se înțelege ce ai spus sau se poate interpreta greșit. Niciodată nu corecta greșelile altora, nici chiar dacă nu se înțelege sau poate fi interpretat greșit. Întrebă în schimb ce a vrut să spună. În felul acesta nu-ți pui interlocutorul în situații penibile. Episodul despre IRC a devenit prea lung pentru a include și mesageria instant așa că voi scrie un episod dedicat.

03 September, 2009

Neticheta în vremurile noastre - episodul 1

Regulile de netichetă (netiquette) au apărut pe vremea când conexiunile la internet erau mult mai slabe decât acum și aveau ca scop economisirea resurselor (conexiunile internet) și facilitarea comunicării în condițiile de atunci.

Acum avem conexiuni de zeci, sute și chiar mii de ori mai rapide decât atunci, dar rezultatul este că suntem invadați de cantități imense de informație. Acum resursa cea mai de preț a devenit atenția noastră și vechile reguli de netichetă revin în actualitate.

Cele ce urmează sunt scrise într-un stil mai dur dur și mai direct (doar e un blog nu?). În realitate sunt mult mai tolerant, dar dacă vrei (sau trebuie :-) să comunici cu mine probabil că vrei vrea să fiu în dispoziție bună ;-)

E-mail

Aceste reguli sunt foarte importante atunci când participi pe o listă de e-mail, dar sunt foarte utile și în conversațiile directe.

1. Ai grijă să te adresezi cui trebuie

Nu sunt secretara ta și nu-mi face plăcere să retrimit mesaje. Dacă ai nevoie de ajutorul meu să afli destinatarul corect atunci spune așa. Pune la „To:” persoanele cărora se adresează mesajul, la „Cc:” alte persoane care vrei să primească o copie și la „Bcc:” persoanele care vrei să primească o copie fără să știe „ceilalți”.

2. Scrie un subiect folositor

Subiecte gen „Hello” văd o mulțime, mai ales dacă mă uit la spamuri. Mesajul tău va fi „procesat” în funcție de subiect. Ideal ar fi să pot să-mi dau seama din subiect dacă mesajul tău necesită atenție imediată sau nu, dar nu abuza de „Important:...” sau „Urgent:...”. Dacă mi-ai tras țeapă de câteva ori data viitoare îl voi lăsa ultimul și atunci poate va fi ceva cu adevărat urgent.

Dacă mesajul e lung nu strică să menționezi asta și în subiect ca să-mi fac timp să-l citesc în liniște.

Nu folosi „Forward” pentru a răspunde la un mesaj. „FW:” în subiect înseamă că redirectezi mesajul de la cineva la altcineva (și oricum trebuie să muncești mai mult pentru că trebuie să-mi completezi si adresa). Dacă răspunzi la un e-mail folosește funcția „Reply” (care va pune și un „Re:” în subiect) și cu puțin noroc programul tău nici nu va strica informația necesară pentru a păstra firul discuției (threading). Exemple:
Subiect: Comentarii la blogul tău despre netichetă (lung) Subiect: Urgent: termen limită nou pentru lucrarea X
3. Scrie corect

Faptul că scrii un mesaj electronic nu e o scuză să faci greșeli de ortografie sau gramatică. Oricum, greșelile distrag atenția de la conținut și nu spun lucruri bune despre tine, mai ales în epoca corectoarelor ortografice. Ține cont totuși că un corector ortografic nu va detecta greșelile gramaticale.

Evită scrisul doar cu litere mici, pe mine mă cheamă Andrei, nu andrei. Dacă poți să scrii și cu diacritice (ăâîșț) e și mai bine. Problemele sunt pe cale de dispariție și se evită ambiguități de genul tată-țâță-țață. Dacă programul tău de e-mail afișează chestii ciudate în loc de ăâîșț problema e la tine. Eu nu folosesc caracterele cu diacritice decât dacă știu că programul meu nu le strică la trimitere.

4. Formatează textul corect

Ideal ar fi să trimiți mesajele în „text simplu” (plain text), cu rânduri mai scurte de 80 de caractere (72 e un număr bun) și caracterul de citat „>” (un program decent va avea setările astea implicite, sau în cel mai rău caz atunci când selectezi „text simplu”).

Mesajele electronice nu au nevoie de culori, poze de fundal, caractere de diverse forme și mărimi, animale țopăitoare sau cine știe ce altceva s-a mai inventat. Alea nu fac altceva decât să-mi distragă atenția de la ce ai de spus.

Lasă-mă să-mi citesc mesajele cu fontul meu preferat și la dimensiunea potrivită pentru vederea și oboseala mea. Dacă trebuie neaparat să-ți demonstrezi veleitățile artistice fă-ți un blog ;-)

Ca să scoți anumite lucruri în evidență există artificii foarte simple cum ar fi *îngroșat*, /înclinat/, _subliniat_, sau TOTUL CU LITERE MARI CA ȘI CUM AȘ ȚIPA.

Regula cu „mai puțin de 80 de caractere” se spune că vine de la faptul că primele monitoare puteau afișa doar 80 de caractere dintr-o linie, dar de fapt liniile foarte lungi sau foarte scurte sunt mai greu de citit. 72 de caractere într-o linie se citesc ușor și permit mai multe nivele de citate.

În ce privește caracterul pentru citate („>”), sunt multe programe de e-mail care știu să afișeze textul în culori diferite în funcție de „nivelul” de citat (câte „>” sunt în fața liniei). Dacă folosești alt caracter (ex. „|”) ai stricat această funcționalitate.

5. Separă ideile în paragrafe

Nu e așa important cum marchezi paragrafele (deși eu cred că dacă las un rând liber între ele e mai ușor de citit), dar separarea ideilor mă ajută și pe mine să citesc, să înțeleg și să inserez un răspuns.

6. Adaptează-ți semnătura în funcție de situație și adresant

Dacă ai o semnătură încearcă să o faci mai scurtă de 4 rânduri. Și nu, nu mă interesează numărul tău de telefon, de fax, adresa, adresa de e-mail, blogul, numărul de la pantofi, semnul zodiacal, ... în fiecare mesaj. Trimite semnătura o dată, la primul mesaj, sau dacă ai motive să crezi că nu mai știu cine ești.

Multe corporații mai atașează automat un text la sfârșitul fiecărui mesaj (cică să șterg mesajul dacă nu mi-e adresat, pfff). Textele alea au valoare 0 (zero), mai ales dacă mesajul tău este către o listă (care probabil mai e și arhivată public) și nu face altceva decât să încarce mesajul tău cu chestii inutile.

Dacă ai de ales, mai ales pe liste de e-mail, folosește un cont unde poți controla asemenea lucruri. De asemeni evită conturile (gratuite) care-ți bagă porcării prin semnătură. Sunt destule servicii gratuite care nu fac așa ceva.

7. Nu începe un subiect nou răspunzând la un mesaj vechi

Multe programe de e-mail știu să organizeze mesajele pe „fire de discuții” (thread). Unele fac asta numai după subiect, dar cele deștepte se folosesc și de informații conținute în structura mesajului. Dacă apeși butonul „Reply” și doar schimbi subiectul riști ca mesajul tău să ajungă „îngropat” în firul inițial.

8. Răspunde „în linie” și citează atât, și doar atât, cât este nevoie pentru ca mesajul să poată fi citit fără să caut mesajul precedent

Multă lume consideră subiectul acesta puțin mai „religios”. Celor „necredincioși” le spun: să arunce primul piatra cel care a citit o arhivă de liste de mail unde se practică „răspuns-sus” (top-posting) și una în care se citează corect (cum ar fi debian-devel).

Moda, mai ales în corporații, este să scrii răspunsul la începutul mesajului, cu tot restul mesajului „în citat”. Recunosc că sunt cazuri în care metoda aceasta poate fi utilă, dar în cele mai multe situații metoda „în linie” va fi mult mai eficientă, inclusiv pentru tine, cel care scrie: nu uita că „întrebarea conține jumătate din răspuns”. Dacă răspunsul tău este imediat sub partea de text la care te referi vei putea formula mult mai scurt și simplu.

Dacă lași și câte o linie goală înainte și după răspunsul tău va fi și mai evident ce ai scris tu și ce a scris cel dinainte. În plus, direcția obișnuită la citire este de sus în jos nu sus-jos-sus-jos cum trebuie să citesc în cazul în care trebuie să revăd mesajul original ca să înțeleg despre ce e vorba.

Să dau un exemplu:

> Ce zici, mergem mâine la filmul X?

Ăla cu actorul Gigi?

> Se termină la ora Y și avem timp să mergem și la barul Z să bem
> o bere.

Am auzit de un bar nou pe strada S, ce zici, să-l încercăm?

Dacă mesajul inițial a fost semnat electronic nu include semnătura în răspunsul tău. Semnătura nu are valoare decât împreună cu mesajul semnat.

9. Nu trimite atașamente inutile sau prea mari

Mesajele electronice sunt pentru comunicare, nu transfer de fișiere. Dacă este necesar să atașezi un document evită formatele .doc .xls sau .ppt.

Este ca și cum te-ai aștepta de la mine să piratez o licența MS Office (sau și mai rău, să o cumpăr!). Știu că există programe alternative care citesc aceste formate (de obicei eu sunt cel care încearcă să te convingă să le folosești), dar mai bine folosește formate deschise.

Dacă trebuie neapărat să-mi trimiți documente folosește .pdf, nu pentru că nu se poate modifica (de fapt se poate), ci pentru că a fost creat special pentru a păstra formatul paginii, spre diferență de .doc care probabil va arăta diferit la mine, chiar și atunci când folosesc MS Word (cu licență desigur și nu, nu eu am dat banii pe ea).

Dacă e necesar ca eu să pot modifica documentul, tabelul, ... atunci folosește formatele OpenDocument (ODF). Chiar și MS Office le poate citi cu puțină convingere.

Ok, cam asta ar fi pentru e-mail. Dacă-mi mai aduc aminte de ceva o să mai adaug. Acest text este inspirat din mai multe surse dar în principal:

„How to ask questions the smart way” de Eric S. Raymond
http://www.catb.org/~esr/faqs/smart-questions.html
Traducerea românească (incompletă):
http://wiki.lug.ro/mediawiki/index.php/Cum_se_pun_intrebari_inteligente

Wie zitiere ich im Usenet? de Dirk Nimmich
http://learn.to/quote/
Traducere în engleză la:
http://www.netmeister.org/news/learn2quote.html

RFC 1855 - Netiquette Guidelines
http://www.dtcc.edu/cs/rfc1855.html

Despre mesageria instant și IRC în alt episod.

24 August, 2009

Dragi dezvoltatori web

În caz că nu ați observat, moda la ecranele LCD este să fie late (format 16/10). Dacă folosiți formatul coloană (câteodată mai mult de) jumătate din ecran este nefolosit. În afară de asta, de multe ori pe ecranele cu rezoluție mare (peste 120 dpi) scrisul vostru apare prea mic ca să poată fi citit și singura soluție este să folosesc zoom sau să forțez dimensiuni minime de font, că de dimensiunile mele implicite nu țineți cont. În consecință tot textul va fi restrâns la 2-3 cuvinte pe fiecare rând, făcând totul și mai dificil de citit. Sau poate nu vreți cititori... :-) Ca să înțelegeți despre ce vorbesc am pus și un screenshot de pe laptopul meu (ecran 15'', 1680x1050). Scrisul nu are nici măcar 2mm și trebuie să folosesc zoom 150% ca să ajungă la dimensiunea scrisului dintr-o carte.

08 August, 2009

Vreau, vreau!!!

Cred că știu ce vreau de Crăciun. De fapt poate să fie și acum! http://www.pcper.com/article.php?aid=663&type=expert&pid=1 Oare unde se găsește așa ceva?

02 August, 2009

A screenshot with my desktop

The panel from left to right: Xfce menu Show desktop Launchers: Default xterm Thunar Default browser Midori Mutt Irssi Ayttm Pidgin Kopete Akregator Desktop switcher applet Screenshooter plugin Action button (Exit, Shutdown, ...) Applications list System tray: Akregator KTorrent Pidgin Wicd Xfce 4 Power Manager Applets: Keyboard switcher System load monitor (CPU, memory, swap) HDD monitor Network trafic (wlan0 and eth0) Clock Weather

(Ne)siguranța emailurilor și GPG

Multă lume probabil că știe, dar este un lucru care merită repetat:
Emailurile pot fi citite de oricine pe parcurs, la fel cum o carte poștală poate fi citită de orice lucrător poștal!
Bine, bine, să zicem că nu scriem nimic confidențial pe email, dar cum rămâne cu:
Emailurile pot fi contrafăcute/modificate de oricine pe traseu!
Nu mă credeți? E posibil ca din cauza filtrelor de spam să nu fi observat, dar eu am primit mai multe mesaje spam DE LA MINE! Adică am un cont de e-mail cu filtrare proastă (inexistentă?) și primesc din când în când mesaje care la expeditor (câmpul From:) au chiar adresa la care primesc mesajele. Da, știu că ISPul respectiv are putea (ar trebui?) să filtreze asemenea mesaje automat, dar e o dovadă clară că oricine poate trimite mesaje în numele meu. Oare câte au fost trimise deja? Deci ce se poate face? Tehnologii există și sunt folosite, ba chiar avem și de unde alege. Semnătura electronică, pe lângă faptul că este un indicator mult mai sigur referitor la cine a scris acel mesaj este folosită și pentru a verifica dacă mesajul a fost modificat pe parcurs. Criptarea se poate folosi în cazurile în care este necesară transmiterea de informații confidențiale: parole, numere de cont,... orice informație care nu ați dori să fie lipită pe avizierul de la bloc :) Există și două tehnologii similare pentru semnătură și/sau criptare: S/MIME și GPG. S/MIME din câte înțeleg se bazează pe certificate emise de o autoritate (modelul catedrală) pe când GPG (GnuPG, GNU Privacy Guard) se bazează pe o rețea-de-încredere (web of trust) în stilul bazar. Cred că e ușor de ghicit că GPG e mai răspândit în comunitățile FLOSS ;) Pentru a putea folosi GPG aveți nevoie de cel puțin:
  • o pereche de chei (publică/privată)
  • o metodă de a semna/cripta mesaje, texte, pachete, ...
  • apartenență la (o) rețea-de-încredere
Oricine poate să-și genereze o pereche de chei (GPG este inclus în orice distribuție GNU/Linux și se poate instala și pe Windows/Mac) și programele uzuale de e-mail (Thunderbird, Kmail, Evolution, Sylpheed/Claws-Mail, ...) au suport pentru GPG, eventual cu extensii. Dacă folosiți în principal webmail există o extensie pentru Firefox. Problema principală este ca cei care primesc mesajul semnat să poată să și verifice identitatea semnatarului. Aici intervine rețeaua-de-încredere. Iată cum funcționează: Mă întâlnesc cu persoana cu care vreau să port corespondență sigură (semnată și/sau criptată) și ne verificăm reciproc identitatea după care facem schimb de „amprentele” cheilor GPG publice. De exemplu amprenta cheii mele este: CD 960A 2844 2952 EE06 466F 7356 B378 DEA2 2DE9 Când ajung acasă compar amprenta primită cu cheia cu care au fost semnate mesajele anterioare ca să verific că într-adevăr m-am întâlnit cu persoana cu care am corespondat până acum. Semnez cheia publică respectivă și o trimit posesorului (se poate și încărca direct pe serverele de chei, dar acest lucru poate fi considerat "fără tact"). Simplu, nu? Dar cum rămâne cu mulțimea de oameni cu care e posibil să nu mă întâlnesc niciodată în persoană? Foarte simplu: dacă sunt destule persoane în rețea care au semnat ambele chei se poate găsi calea-de-încredere (trustpath) către persoana respectivă. Adică eu nu cunosc persoana respectivă dar avem unul sau mai mulți „prieteni” comuni care au semnat și cheia mea și cheia persoanei respective. Atenție: NU semnați cheia unei persoane a cărei identitate nu a fost verificată. În România un minim ar fi verificarea carții de identitate (buletinul) a persoanei respective. Dacă sunt disponibile și alte documente (pașaport, carnet de conducere) cu atât mai bine. Desigur că o carte de identitate poate fi contrafăcută, dar n-am afirmat că sistemul e perfect! Responsabilitate și Licență: NU sunt expert în GPG. Ceea ce am scris mai sus este o compilație bazată pe diverse informații de pe 'net. De exemplu nu menționez nimic despre certificate de revocare a cheii sau cum puteți să vă schimbați cheia. Dacă țineți la siguranță/confidențialitatea corespondenței vă recomand cu căldură să citiți mai mult pe acestă temă. Pentru cazul în care cineva consideră că acest articol poate fi util într-un loc mai vizibil, prin prezenta pun la dispoziție conținutul și declin orice responsabilitate conform licenței BSD cu trei clauze.

01 August, 2009

Romanian-HOWTO actualizat

Astăzi am actualizat Romanian-HOWTO la sugestia lui Petre Rațiu. Am încercat să mențin pe cât posibil caracterul distro-agnostic, dar cum n-am mai lucrat de mult cu altceva decât Debian GNU/Linux ar fi foarte bine dacă documentul ar fi revizuit și de utilizatori de alte distribuții (în special cele bazate pe .rpm). Urmează să adaug și o secțiune nouă la Distro Way despre configurarea unui Debian pentru limba română. Oricum pagina mai trebuia actualizată :-)